[Tutorial C/C++/C#] Identificatori - Variabile - Atribuire

Locked
User avatar
LaUR SNG
Fondator
Fondator
Posts: 9038
Joined: 8 years ago
Location: SNAGOV
Has thanked: 11 times
Been thanked: 6 times
Zodiac:
Age: 21
Contact:
Status: Offline
Romania

8 years ago

Nume Tutorial: [Tutorial C]++ Identificatori - Variabile - Atribuire
Descriere:In acest tutorial te invat ce sunt identificatorii/etc.
Download:-
Autor:Anonim
Sursa (Link-ul oficial):
tutorialeweb.net


Propria parere: Nu l-am incercat
Tutorialul:

IDENTIFICATORI

Identificatorii reprezintă numele dat entităţilor dintr-un program C++.
Identificatorii pot începe cu literă sau underscore (_) şi pot continua numai cu litere, cifre sau underscore. Exemplu:

Code: Select all

Apple, _mCount, startDownload1
Exemplu de identificatori nevalizi:

Code: Select all

1apple, _mCount.20, 123

Aceştia vor fi respinşi de compilator. Nu sunt identificatori valizi deoarece: primul începe cu o cifră, al doilea conţine un caracter nepermis (punct), iar ultimul este un număr.
C++ este case-sensitive, deci Home este diferit de HoMe.
Nu folosiţi ca identificatori cuvintele rezervate - reserved keywords - şi identificatorii predefiniţi (de exemplu cout).
Deşi este posibil să redefiniţi aceşti identificatori, nu recomand asta deoarece fac parte din bibliotecile standard C++, şi cu siguranţă veţi avea nevoie de acestea.
De cele mai multe ori, IDE-urile colorează cuvintele rezervate în albastru, deci nu trebuie să le învăţaţi.
Nu există limită pentru numărul de caractere pe care-l poate avea un identificator. Unele compilatoare vor lua în considerare doar un anumit număr de caractere. Este un număr mare deci nu vă faceţi griji.
O convenţie populară (care a devenit universală în OOP) de numire este camelCase. În notaţia camelCase, literele mari sunt folosite pentru a delimita cuvintele dintr-un identificator. De exemplu
Cod:
bigApple, getName, setCount, estePrim

Prima literă poate fi mare, dar asta de obicei când numiţi clase (tipuri definite de programator).

VARIABILE

De cele mai multe ori programele lucrează cu informaţii. Aceste informaţii trebuie salvate undeva. Acest undeva este memoria.
Pentru a putea manipula informaţia în program, folosim variabile. Variabilele trebuie declarate înainte de a putea fi folosite. A declara o variabilă înseamnă:

[bulina]Să specifici ce fel de valori vei memora în respectiva variabilă[/bulina]
[bulina]Să-i dai un nume[/bulina]
Tipul de dată specifică ce valori poate memora o variabilă şi cât spaţiu va ocupa în memorie.
Calculatorul trebuie să cunoască tipul de dată al variabilei deoarece pe baza acestuia stabileşte cât spaţiu rezervă variabilei respective şi stabileşte algoritmii de codificare şi decodificare ai informaţiei.
De exemplu, caracterul 'a' în memorie este 1100001, dar acest şir de 1 şi 0 este de fapt numărul 97 scris în binar. Deoarece calculatorul ştie (datorită tipului de date) că lucrează cu un caracter, acesta va afişa (atunci când îi cerem) pe ecran caracterul a în loc de numărul 97.
Calculatorul ştie permanent adresa de memorie a fiecărei variabile. Astfel poate să actualizeze informaţia stocată în respectiva locaţie.
Puteţi afla adresa de memorie a variabilei folosind operatorul & (voi discuta mai multe despre asta în tutorialul despre pointeri).

Code: Select all

int numar;
double pi, epsilon;
Prima linie declară o variabilă de tip int care poate memora numai numere întregi (integer).
A doua linie declară două variabile de tip double care pot memora numere reale (floating-point).
Observaţi că puteţi declara mai multe variabile de acelaşi tip pe aceeaşi linie despărţite prin virgulă. De asemenea, instrucţiunea de declarare se termină cu punct şi virgulă.
Pe lângă int şi double mai există tipurile char, float, bool, short, long. Toate acestea se numesc tipuri fundamentale (tipuri primitive).
Tabelul cu tipurile fundamentale îl găsiţi aici. NU trebuie să-l memoraţi!
Trebuie doar să ştiţi că int ocupă de obicei 4 bytes şi este folosit pentru numere întregi, double ocupă 8 bytes şi este folosit pentru numere reale, iar char ocupă 1 byte şi este folosit pentru caractere ASCII.
Tipurile întregi sunt: short (2 bytes), int, long (8 bytes). Puteţi trata char ca pe un tip întreg - deoarece fiecărui caracter ASCII îi corespunde un număr întreg - dar nu recomand acest lucru.
Tipurile reale sunt: float (4 bytes) şi double.
Tipul bool ocupă 1 byte şi memorează doar două valori: true şi false.

Code: Select all

// Sintaxa de declarare
tip_data variabila1, variabila2, variabila3, ..., variabilaN;

// Exemple
int x, y, z;
char litera; bool ok;
double alfa, theta;

Fiecare din tipurile întregi pot fi unsigned, însemnând că reprezintă doar numere întregi pozitive. Evident că mulţimea de valori va fi mai mare.
De exemplu, dacă int ia valori din intervalul [-2,147,483,647 până la 2,147,483,647] atunci unsigned int va lua valori din intervalul [0 la 4,294,967,295]. Dacă vreţi să ştiţi cum sunt reprezentate numerele negative într-un calculator, intraţi aici.

ATRIBUIREA

Atribuirea (asignarea) în C++ se face cu operatorul = (operatorul de atribuire). Atribuirea este operaţia prin care puteţi schimba valoarea unei variabile în mod direct.

Code: Select all

int a = 40;
Mai sus am atribuit variabilei a valoarea 40. Observaţi că am făcut acest lucru imediat după ce am declarat variabila. Se citeşte a ia valoarea 40. (NU vă gândiţi la noţiunea de egalitate din matematică. Pentru asta avem operatorul ==).
Atunci când sunt declarate, variabilele nu au o valoare bine definită. De aceea este important să iniţializaţi o variabilă înainte de a o folosi.
Variabilele declarate global (în afara oricărei funcţii şi clase) sunt iniţializate automat cu valoarea implicită. Pentru tipurile întregi aceasta este 0, pentru bool este false, iar pentru char este '\0'.
Se zice că o variabilă este iniţializată atunci când îi atribuiţi o valoare pentru prima dată.
Mecanismul de asignare funcţionează în felul următor:
Partea din dreapta operatorului = (rvalue), care poate fi o variabilă, o constantă, sau o expresie, este evaluată, şi rezultatul evaluării este memorat în partea din stânga operatorului = (lvalue), care trebuie să fie o variabilă.

Code: Select all

int x;
x = 45 + 32;
Variabila x are valoarea 77.
Deoarece operatorul = returnează valoarea atribuită variabilei, este posibil să-l folosim în felul următor:

Code: Select all

int a, b;
a = b = 5;

Atenţie! Operaţia de atribuire este evaluată de la dreapta la stânga!!
În exemplu, b ia valoarea 5, iar apoi a ia valoarea returnată de operatorul = din subexpresia b = 5, adică a ia valoarea 5.
Fie următorul exemplu

Code: Select all

int a = 4, b;
b = a = 3;

Atât a cât şi b vor fi 3.
Atunci când daţi valori variabilelor încercaţi să nu amestecaţi tipurile. De exemplu unei variabile de tip int nu-i daţi valoarea 5.678 (double). Bineînţeles că în variabila int va fi memorat doar 5 (partea întreagă a lui 5.678), deoarece compilatorul face conversia automat. Dar aceste conversii automate, chiar dacă nu generează erori, pot duce la buguri în program.
Rulaţi următorul program:

Code: Select all

#include <iostream>
using namespace std;

int main()
{
    int a, b = 10;
    double x, z, pi = 3.14;
    
    a = b = 30;
    x = pi;     // x este initializat
    z = x * pi; // * - inmultire
    b = (a + b) - 2 * b;
    
    // cout afiseaza pe ecran
    cout << a << ' ' << b << ' ' << x << ' ' << z;
    system("PAUSE"); // PAUZA
    return 0;
}
[/b]
„Iubiti totul cu toată inima ... căci viața se termină când vrea ea si pe nepusă masă !” – LaUR SNG

https://photos.app.goo.gl/WbQsF4C9QfvDvWSo6

Curios ? Nu il deschide :13:

[spoiler]Image[/spoiler]
[spoiler]Image[/spoiler]

https://www.facebook.com/10043517804227 ... 039605115/
Locked

Return to “C / C++ / C#”