Aflăm așa:
Cratima poate avea caracter permanent, în structuri precum dă-l, s-a rupt, într-un, astfel că niciodată nu vom putea scrie dă îl, se a rupt, întru un.
Cratima poate avea caracter accidental: n-o, de-abia, n-am se pot înlocui cu nu o, de abia, nu am.
Cratima marchează rostirea într-o singură silabă a două părți de vorbire diferite.
Code: Select all
Ex.1 Mi-a dat (cartea): mi – pronume personal neaccentuat, a (dat) – verb auxiliar, ajută la formarea timpului perfect-compus;
Code: Select all
Ex.2 mamă-ta/mă-ta: substantiv + pronume;
Cratima leagă două, trei, uneori patru, cinci cuvinte: ducă-se-pe-pustii, lasă-mă-să-te-las, luare-aminte etc.
Cratima marchează limitele silabelor rostite sacadat: Fă-țar-ni-cu-le!
Cratima ajută la atașarea anumitor prefixe și sufixe: ex-ministru.
Cratima unește elementele unor cuvinte compuse: mai-mult-ca-perfect, prim-ministru.
Cratima unește componentele unor locuțiuni: calea-valea.
Cratima leagă articolul hotărât enclitic sau desinența de cuvintele greu flexionabile:
în cazul literelor, numerelor: a-ul, x-ul, 10-le, 12-le;
în cazul împrumuturilor și numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între pronunție și scriere: dandy-ul, dandy-i (pl.), show-ul, bleu-ul;
în cazul substantivelor provenite din abrevieri: Mc-ul, pH-ul, CET-ul.
Cratima leagă formanții -lea, -a și –ime de numeralele ordinale și fracționale: al XI-lea, a 3-a, 8-imi.
Cratima marchează omiterea unei secvențe din interiorul cuvântului în abrevierile discontinui: ad-ție (administrație), d-ta (dumneata), P-ța (Piața).
Cratima se păstrează în abrevierile compuselor scrise cu cratimă: lt.-maj. (locotenent-major), N-E.
Cratima poate lega unele interjecții identice, repetate accidental: cioc-cioc-cioc, bla-bla-bla.
Cratima poate lega unele cuvinte care se repretă identic: foarte-foarte, doar-doar, încet-încet.