[Stiri Gaming] Far Cry 6 Review

[Gr3cu]

Jocurile celor de la Ubisoft au început să se încadreze în niște tipare, de cele mai multe ori repetitive, pe care fie le apreciezi, din diferite motive, fie nu le poți suporta. Spre exemplu, pentru mine, Assassin’s Creed și Far Cry se numără printre seriile celor de la Ubisoft care mă relaxează, în ciuda elementelor reciclate și repetate de la un titlu la următorul. Așadar, Far Cry 6 se plasa destul de sus într-un clasament personal al jocurilor pe care îmi doream să le joc în aceasta a doua jumătate a anului 2021.

Din păcate, în ciuda simpatiei mele pentru seria Far Cry, după parcurgerea acestui al șaselea titlu numerotat, trebuie să recunosc că am ajuns la o anumită saturație în ceea ce privește modul în care Ubisoft își abordează jocurile. Far Cry 6 nu este nici pe departe un joc slab, dimpotrivă, însă rămâne mult prea apropiat de ceea ce am mai văzut deja în Far Cry 3, Far Cry 4, Far Cry 5 sau New Dawn. Înainte de a intra însă în detalii, va invit să citiți și articolul dedicat primelor noastre impresii despre Far Cry 6: tot ce am menționat cu acea ocazie rămâne valabil și pentru acest review și nu voi mai readuce în discuție subiectele deja abordate acolo.

Cel mai mare Far Cry realizat vreodată

Sigur, în teorie, o afirmație precum cea din subtitlul de mai sus ar trebui să fie un motiv de laudă, numai bun pentru ca echipele de marketing sa o folosească în promovarea jocului. După cum spuneam însă, “formula de bază” a seriei Far Cry începe să devină cam monotonă, cu același open world exotic (insula Yara, de această dată), condusă cu mână de fier de antagonist tiranic (președintele Antón Castillo) și cu jucătorul pus în pielea eroului salvator. Un alt “skin” pentru același joc, cum ar veni.

Și asta nu ar fi neapărat o problemă: după cum vă povesteam mai sus, rețeta jocurilor Far Cry mă relaxează și abordez cu plăcere, mai mereu, un titlu nou al seriei. Din păcate, obsesia celor de la Ubisoft de a transforma toate creațiile lor recente în pseudo-RPG-uri a început sa afecteze și titlurile Far Cry. Au început cu New Dawn, însă acolo experiența era mai scurtă și concentrată pentru a fi afectată cu adevărat. În Far Cry 6 au căzut însă în capcanele standardizate deja de alte jocuri ale companiei, precum recentele Assassin’s Creed.

Mai exact, lungirea artificială a duratei de joc prin tot felul de bariere artificiale. Și aici lumea de joc este împărțită în mai multe subdiviziuni, fiecare regiune având un nivel recomandat pentru personaj, pe care, dacă nu l-ați atins încă, jocul s-ar putea “să vă dea cu dificultatea în cap”. De asemenea, quest-urile (sau misiunile, având în vedere că Far Cry 6 rămâne un shooter, majoritatea “dilemelor” din joc fiind rezolvate prin schimburi extinse de focuri) au, la rândul lor, acel nivel recomandat. Cu alte cuvinte, cu greu te poți ține de firul principal al poveștii fără să te implici în “activitățile opționale”, pentru că nu strângi suficientă experiență pentru a fi competitiv.

Din fericire, undeva pe parcurs probabil că și Ubisoft a realizat că este oarecum stupid să impui niște piedici artificiale într-un joc open world, care se laudă că te lasă să faci ce vrei, cum vrei, și au adăugat și modul de dificultate Story. Cu ajutorul acestuia, poți parcurge jocul relativ lejer, fără grija nivelurilor si armelor neupgradate. Ce te faci însă cu cei care ar fi vrut totuși un pic de provocare, fără să petreacă zeci de ore pentru a termina povestea?

Și asta pentru că accesul la dictatorul Castillo este condiționat de parcurgerea inițială a trei “fire de poveste”, asociate anumitor regiuni și personaje din Yara. Și numai completarea unuia dintre acestea poate dura peste 10 ore, daca urmezi doar misiunile legate de povestea principală. Faceți voi un calcul referitor la cât timp îți trebuie de fapt pentru a termina jocul.

Măcar arsenalul din Far Cry 6 a fost ferit, în mare măsură de tendința aceasta de a RPG-iza totul. Sigur, și armele sunt clasificate în funcție de niveluri și au parte de numeroase upgrade-uri aplicabile prin crafting, dar, în general, o arma dobândită la începutul jocului poate fi eficientă și spre sfârșitul acestuia. Mai mult, poți purta cu tine zeci de arme (trebuie să treci prin meniu pentru a le selecta pe cele active, însă o poți face oricând), iar cele “unique”, dobândite în urma explorării atente a unor locații, sunt de multe ori mai eficiente (și arătoase din punct de vedere vizual) decât cele pe care ți le poți făuri singur. Așadar, măcar ADN-ul de shooter încă este predominant în Far Cry 6.

Poate părea ciudat că mă plâng în legătură cu durata de joc prea lungă a unui titlu… Aceasta ar trebui sa fie o caracteristică demna de apreciat, în mod normal, însă poate avea exact efectul advers. Mai ales în condițiile în care, după cum am mai spus-o, faci cam 80-90% din lucrurile pe care le-ai mai făcut și în jocurile Far Cry precedente.

O mențiune specială merită făcută despre AI-ul din acest joc. Pe de-o parte, aliații tăi sunt capabili să te ajute în luptă și să te învie dacă ai fost doborât. În alte situații însă, când progresul în misiune depinde de acompanierea acestora pe un drum predefinit, îți cam vine să dai cu controller-ul (sau mouse-ul) de pâmânt când îi vezi cum se încăpățânează fie să se arunce “în gura lupului”, devenind victime sigure, fie să refuze să parcurgă un drum deja “curățat” de tine de toți potențialii inamici.