- Autorul : Hodi
- Continutul :
Spune-mi ce vreau s-aud... ca ma iubesti mai mult...!
Pana nu-s devorat de propriul gand,si pierd ce am avut
Noptile parca sunt mai reci, ma simt strain...
Si o ploaie-mi spala ranile,dar ploua cu venin
Si-apoi a aparut...primul meu inger pe pamant,
Ce-a rezistat,si n-a murit,dar m-a ranit si l-am jignit
M-am razbunat,l-am umilit,l-am strans de gat si l-am lovit
Si-apoi....a disparut,ca cica aveam de suferit,
La nici un an,a revenit,cu-acelasi zambet m-a topit,
Si-am acceptat intoarcerea,stiind c-a fost tot ce-am iubit
........Dar mintea iar s-a-ntunecat,si totul s-a schimbat
Si ne-am ranit din nou prin vorbe,dupa care am renuntat
Iar inima...Inima inca-mi tremura,
Si am vazut acele ceasului cum sterg ce am creat
Nu mai incerc din nou,nu mai am sange in stilou,
Si-un sfat mi-ar fi antifonare,cand ma pierd de la ecou
N-o sa mai tin de lanturi...gonesc suflete chinuite!
Am avut cuget de lemn si-am inchis ochii la termite
Imi recunosc vinovatia,Imi cer iertare,uita-ma!
Goneste-mi spiritul in iad,trimite-mi moartea,uraste-ma!
Si-acum priveste-n jur,vezi?E curat,nu mai e sange,
Blesteme mie c-am cusut rani cu pene de inger...
Sunt calic la vindecare,si inca plang de la durere
Eram satul sa-mi pierd lumina,eram satul sa pierd putere...
Nu e totul metaforic,vorba vine,inca ma macina
Si nu scriu sa se prinda oricine,sau sa umplu o pagina,
Am iubit pan-la apogeu,si apoi mi-am prefacut orbirea
Am crezut ca am control,dar eu m-am pierdut cu firea...
Stiam povestea, dar am omis capitole,
Si-am rupt file inutile,ca sa-mi fac din ele filtre
Ramam copil,n-o sa ma schimb pentru nimic!
Si-mi pare rau ca nu sunt exact ceea ce tu ti ai dorit...
Pana nu-s devorat de propriul gand,si pierd ce am avut
Noptile parca sunt mai reci, ma simt strain...
Si o ploaie-mi spala ranile,dar ploua cu venin
Si-apoi a aparut...primul meu inger pe pamant,
Ce-a rezistat,si n-a murit,dar m-a ranit si l-am jignit
M-am razbunat,l-am umilit,l-am strans de gat si l-am lovit
Si-apoi....a disparut,ca cica aveam de suferit,
La nici un an,a revenit,cu-acelasi zambet m-a topit,
Si-am acceptat intoarcerea,stiind c-a fost tot ce-am iubit
........Dar mintea iar s-a-ntunecat,si totul s-a schimbat
Si ne-am ranit din nou prin vorbe,dupa care am renuntat
Iar inima...Inima inca-mi tremura,
Si am vazut acele ceasului cum sterg ce am creat
Nu mai incerc din nou,nu mai am sange in stilou,
Si-un sfat mi-ar fi antifonare,cand ma pierd de la ecou
N-o sa mai tin de lanturi...gonesc suflete chinuite!
Am avut cuget de lemn si-am inchis ochii la termite
Imi recunosc vinovatia,Imi cer iertare,uita-ma!
Goneste-mi spiritul in iad,trimite-mi moartea,uraste-ma!
Si-acum priveste-n jur,vezi?E curat,nu mai e sange,
Blesteme mie c-am cusut rani cu pene de inger...
Sunt calic la vindecare,si inca plang de la durere
Eram satul sa-mi pierd lumina,eram satul sa pierd putere...
Nu e totul metaforic,vorba vine,inca ma macina
Si nu scriu sa se prinda oricine,sau sa umplu o pagina,
Am iubit pan-la apogeu,si apoi mi-am prefacut orbirea
Am crezut ca am control,dar eu m-am pierdut cu firea...
Stiam povestea, dar am omis capitole,
Si-am rupt file inutile,ca sa-mi fac din ele filtre
Ramam copil,n-o sa ma schimb pentru nimic!
Si-mi pare rau ca nu sunt exact ceea ce tu ti ai dorit...
